CAPTIVI INTR-UN TRANDAFIR !

Doi ochi senini ca ceru-n plină vară
Ademeniţi de frumuseţea unui trandafir,
Au lăcrimat între petale pentru întaia oară
Şi-au inhalat parfumul adus de un zefir.
Otrava dulce i-a răpus lasându-i adormiţi
Cine şi, ce, mai poate-acum să îi salveze?
Şi chiar de s-ar găsi, nu vor, ei sunt feriţi
De răul tot, şi-o altă viaţă pot ca să viseze.

Atât de tandri ochii ei îi caută pe-ai lui
Nebănuind că trandafirul dintr-un bol,
Ce se găsea pe masă şi parea a nimănui
Tinea captivi doi ochi iubiţi şi-un suflet gol.
Iar lângă el două narcise se ghemuiau tăcut
Plângând sfioase de teama unui spin hain,
Cu ce, aceste doua flori, in faţa lui să fi greşit.
Fatidic moartea lor, să vină chiar de la un spin?

Stapâna bolului privi candidă roşul trandafir...
Două văpăi din ochi-i verzi străfulgeră întregul,
Captivi între petale erau ochii ce nu puteau iubi
Ochii ei verzi, ce îi ura iubindu-i, dar nu destul.
Cuprinse bolu-n braţe dorindu-le din plin uitarea
Iubirii, pentru care ea trimise malefic trandafirul,
Acum, din ochii lor,ai lui şi ai ei, frumoşi ca marea
N-a mai rămas decât parfumul ce l-a adus zefirul.

Se spune că înainte de a primi în dar un trandafir
Să îl intrebi şoptit dacă iubeşte frumosul şi iubirea,
Dar şi mai bine să-l întrebi, de ştie, dacă un zefir
Aduce odată cu parfumul unui trandafir şi fericirea.
Apoi, un trandafir adus în dar de doi ochi verzi
Ascunde gelozie-n el, şi ură si, pericol, durere deci,
Să nu-l primeşti, iar de-i femeie, în veci să nu o crezi,
Te va închide-ntre petale, oricât doreşti, nu poţi să pleci!

Nu te lăsa ademenit între petale ca să ajungi să crezi!

autor florentina crăciun fabyola
august 2009