Era o seara superba,florile de cires straluciau luminos, aleile te indemnau sa
le patrunzi tainele.Pe bancile insiruite stateau indragostiti imbratisati soptindu-si cuvinte
numai de ei stiute. Nimic nu parea sa se fi schimbat. Acum douazecisicinci de ani exact
in acest loc, pe ultima banca , statea si el cu Adelinna, marea lui iubire. O privea ca pe
o clepsidra, cu teama ca la un moment dat, timpul se va scurge iar ea va disparea din
viata lui pentru totdeauna. Andrei nu a avut niciodata un vis mai mare decat sa fie iubit
o eternitate de Adelinna. Frumoasa ca un vis,,, cu un par negru si lung,ochii mari si
negri ca noaptea cea mai adanca si tainica, un trup uluitor , construit de visul indraznet si
obraznic al unui sculptor indragostit. Cuvintele ei erau niste soapte care te ameteau si
iti dadeau stari de visare.
Cate vise isi facuse Andrei, credea ca fericirea lui este unica. Si chiar a fost, pana intr-o
zi cand trecand intamplator strada pentru a-si lua un pachet de tigari, in gangul de trecere
spre tutungerie o vazu imbratisata de un barbat matur inalt si grizonat. Ea parea fericita,
Andrei ramasese impietrit si posibilitatea de a trece de ei fara a fi vazut, nu exista. Asa ca
a riscat trecand rapid camuflat de gulerul ridicat. Inutil, deoarece Adelinna l-a vazut imediat,
si candida,i l-a prezentat pe Bernard,viitorul ei sot,cum halucinant intelesese el. Cautarile
ulterioare nu au dat nici-un rezultat, Adelinna disparuse fara alte explicatii. I se paruse suficient
cat ii spusese. Au trecut mai multi ani fara sa mai stie nimic despre ea. Intr-o seara,la malul
marii a intalnit-o; singura, trista,, cam neglijent imbracata. Explicatia a cazut ca un fulger,
Bernard fusese indragostit de ea pentru o scurta perioada,era desigur foarte bogat, venit in
Romania cu niste probleme de afaceri intre doua tari,a luat-o cu el o perioada, dupa care intr-o
seara, fara multe explicatii i-a spus sa-si ia tot ce doreste chiar si masina personala si
sa plece deoarece el s-a casatorit in calatoria de unde tocmai venise. Adelinnei, nu i-a trebuit
mult sa-si dea seama ca ce spunea Bernard era real deoarece chiar atunci trecea prin fata ei,
cu oarecare ostentatie o tanara splendida, blonda cu un trup de nimfa, trimitandu-i bezele
lui,care nu-si mai incapea in piele de fericit ce parea. Diferenta de varsta era la libera vedere,
intre douazeci si treizeci de ani. dar ce mai conta acum asta!!! Bernard era fericit, spunea
asta cu toata finta lui, exact asa cum fusese indragostit de ea cu cativa ani in urma, si-i
jurase ei credinta pe toti vecii !.
Totul este trecator, Adelina s-a intors in tara,si-a gasit cu greu de lucru, si a mers mai departe,
dar nu mult!. Intr-o zi in tramvai a dat peste un diplomat sprijinit de bara de sustinere , si-a
cerut cuviincios scuze s-a aplecat sa-l ridice, dar in acelasi timp s-a aplecat si
stapanul gentii, astfel ca li s-au incrucisat privirile la doar cativa centimetri unul de celalalt. Au fost
amandoi strafulgerati de un curent electric imposibil de controlat. A vazut o mana intinsa
automat , a intins si ea mana si in acelasi timp : Adelinna si Petre a insemnat pentru
ei o semnatura astrala. Nici ei nu stiau dece coborase fericiti si tinandu-se de mana din tramvaiul
intotdeauna aglomerat.
Fericirea Adelinnei cu Petrisor, cum ii placea ei sa-l alinte a durat sapte ani,o frumusete de viata.
O viata unica,de vis cum nu mai intalnesti. Intr-o dimineata Petrisor a venit in graba sa o sarute
deoarece a fost anuntat intr-un ultim moment ca trebuia sa mearga de urgenta la un seminar.
Se facuse seara, si Adelina statea cu inima stransa asteptandu-l deoarece nu mai intarziase
niciodata atat demult la un seminar. Se asezase pe un fotoliu cu ceasca de cafea prinsa bine
cu amandoua mainile ca de o speranta virtuala si privea in nestire catre usa, de unde astepta
minunea. Iar telefonul suna in nestire nereusind sa-i capteze decat intr-un tarziu atentia.
Dintr-un salt ajunse la cealalta masuta unde era telefonul, ridica receptorul si in secunda urmatoare
cerul s-a naruit, totul a luat foc, un foc imens pana la cer,nimic nu-l mai putea opri. Petrisor era
in spital in coma dupa ce avusese un accident grav in care fusese implicat si un tramvai in care
erau multi copii.Vatmanul nu a facut nici-un fel de manevra, neinteresandu-l decat copiii din
tramvai. In imbulzeala de moment, cineva i-a sustras lui Petrisor portmoneul si pana dimineata
cand a venit o asistenta care il recunoscu , nu a stiut nimeni inca, pe cine si unde sa anunte.
Asa s-a facut ca Adelinna a stiut la ce spital sa mearga si sa vada cum Petrisor inchide
pentru totdeauna ochii soptindu-i numele cu disperare. S-a stins linistit, strangandu-i puternic
mana,parca pentru a o asigura ca o va ocroti mereu ori ce ar fi.
De atunci au trecut multi ani, si atunci la mare, a venit pentru ca renuntase cineva la bilet.
Nu a mai aparut totusi in nici una din celelalte zile pe plaja .Andrei a cautat-o disperat, a intrebat
peste tot, dar nimeni nu retinuse trecerea ei pe acolo. Au mai trecut inca niste ani de atunci
incercand sa o gaseasca mereu, dar tot zadarnic. O soarta trista, care a agatat de ea o
alta soarta, deoarece nici Andrei nu si-a mai gasit linistea de atunci.
Acum, in aceasta seara a iesit pur si simplu la plimbare pentru a mai alunga pustiul din el.
In capatul celalalt al aleii ca o strafulgerare Andrei a vazut o femeie cazand si in noapte
fluturau niste vesminte albe ca niste aripi frante de pasare. Lumea alerga catre acolo,
s-a intors si el sa poata da un ajutor la nevoie. A ajutat intradevar sa fie urcata femeia in ambu-
lanta, a inchis usile si totusi,a hotarat sa mearga la spital sa vada ce se intamplase de fapt cu ea.
A iesit intr-un tarziu un doctor si i-a facut semn sa se apropie.La invitat in salon, si foarte jovial
l-a nuntat ca,
- Totul este perfect!
- Atunci este bine,a raspuns Andrei, eu pot pleca, va salut !
- Cum, plecati? nu va intereseaza starea ei, a....
- Domnule doctor, a intervenit in graba o asistenta, fata dela salonul
doi nu are aer suficient. veniti repede. Doctorul ii facu semn lui Andrei sa mai astepte cateva
minute si pleca in graba. Andrei astepta pe hol, pana cand una din asistente il invita sa intre
sa vada pacienta. Ezita putin, dar fiindu-i jena, se ridica,mai ales ca pe banca pe care
statuse nu mai era nimeni, deci el fusese invitat sa intre. Femeia statea cu spatele spre
intrare, asa ca era greu sa-i vada fata.Intra si doctorul in sfarsit si ii spuse ca totul este ok.
si ...copilul sanatos perfect !!! ...

- Bine, atunci eu,,, in acel moment, cearceafurile prinsesera viata si
un cap ciufulit dar de o frumusete neobisnuita, ii aduse in minte femeia iubita. S-a aruncat
fara a gandi asupra ei imbratisand-o si plangand in hohote de parca totul s-ar fi petrecut
din vina lui. Analizele au aratat ca o anemie puternica a facut ca Adelina sa-si piarda
echilibrul si sa cada punand astfel in pericol inca o viata care inmugurea in ea. Oricum, pentru
Andrei nu mai conta acum decat femeia iubita din fata lui, restul era ok! cum ii placea lui sa
spuna mereu.

...voi continua....
ator: florentina craciun fabyola